Romanian Product Design Performace.
Review al evenimentului din mai 2003.

2020 SI PRODUSELE DERIVATE: tele-shopping cu Stefan Cosma si Bathukan

Degeaba as zice acum ca ceea ce s-a intimplat la Kate si Vlad s-a intimplat pentru ca ne-am pus intrebarea cum ar fi fost daca Walter Benjamin si-ar fi deschis un butic de produse derivate undeva prin Arcade si daca ar fi venit la el si profesorii de la univeritate sa-si cumpere pomada si serbet Walter Inc. Nu asa am ajuns in Grivitei.

Dar a inceput bine.
Dupa ce m-am trezit in nu stiu ce apartament strain care s-a dovedit situat undeva pe linga Piata Obor, Stefan Cosma imi zice: “Nu-i asa ca-i bine sa te trezesti a doua zi la unii in apartament pe care nu ii cunosti?”. Si dupa ce mi-am scos GPS-ul si m-am dumirit unde naufragiasem cu o seara inainte, tot Stefan Cosma zice: “Hai in Obor la cumparaturi.”
Simbata la miezul zilei in Obor, parca coborisem de la bloc intr-o regiune situata intre Piata Arizona (cea mai mare piata neagra din Bosnia de Nord) si jonca plutitoare din Phnom Penh plina de adidasi, sandale cu union jack, faguri la staniol, truse de farduri si mincare pentru hamsteri.
Nici nu intrasem bine in Piata ca ne-am oprit la un butic unde fluturau t-shirt-uri cu Digimon. Da noi cautam o veriga mult mai veche, un australopitec al eroilor in costume tipatoare dotate cu puteri bionice.
Si undeva bagat mai la spate, sub alte digimonuri: un Ultraman.
Ultraman este Godzilla oamenilor-roboti niponi si am zis ca asta o sa fie un outfit potrivit pentru o seara de consumism autohton. Ochii de insecta, razele rosii care tisneau din bratul lui vinjos faceau din el taticul tuturor Goldoracilor si Pokemonilor adorati de cetele de buraci.
Mindrii de prada noastra ne-am avintat printre mormanele de legume si fructe ca sa gasim si alte semne ale unei civilizatii japoneze apuse, ingropate intre usturoaie si teline. Din era prabusirii yen-ului soseste o gentuta roz Hello Kitty cu care poti sa-ti faci cumparaturile pentru o saptamina intreaga atit e de incapatoare si generoasa...

Dupa ce cam toata piata Obor incepuse sa se intrebe citi fratiori si surioare aveam si daca aveam de gind sa organizam vre-o tombola, am iesit si am facut o tura pe la cosurile asezate la margine unde am gasit apa de colonie Diplomat. Apa asta de colonie avea un miros patrunzator si statut de frizerie din aia adevarata unde vezi ziua scaunele goale fara clienti si fotografii din alea romantice facute la onomastica sau luate dintr-un numar vechi de Vogue obzecist cu pliante la mijloc. Nu numai ca mirosul te cistiga ci in primul rind target-ul foarte clar cu care noi doi ne identificam in fanteziile noastre de ambasadori in Togo sau Trinidad-Tobago. Eticheta arbora un tinar spilcuit la costum asezat in fata unei faleze pe care statea sa cada o casa din aia construita de Richard Neutra, Charles si Ray Eames sau Eero Saarinen.

Inainte sa transportam in casa-galerie-spatiu-artelnativ 2020 a lui Vlad si Kate produsele de consum strinse dupa ani si zile (da ani) de cules selectiv mi-am dat seama ca mi s-a produs o deformare ca urmare a ultimelor zile de cumparaturi. Da acum puteam spune shopping experience este o aventura. Nu ma simteam eu un fel de Tomb Raider sosit in statia de autobuz inregistrind in minte fiecare marca si sticla si cautind artefactele unor civilizatii disparute odata cu etichetele lor. Asta dupa ce Stefan Cosma mi-a spus ca nu mai gasesti ciocolatile alea Ricky Martin sau pe aia cu Loredana Banana pentru ca ele au fost mestecate si rontaite de cine stie ce nor de lacuste sau ceata lemingi sinucigasi.

Urmarind a doua zi o sesiune de tele-shopping in direct am realizat ce s-a intimplat acasa la Vlad si Kate in 2020, pe 9 mai, vineri la ora opt seara. Am inteles de ce minunatele asistente Ami si Rovena se apropiau de camera de filmat a lui Adrian Armanca si plimbau sticla de concentrat Samba in cadru.
Din ele emana acea hibridizare fotogenetica care te face sa nu vezi decit un singur organism atunci cind te uiti la un automobil decapotabil combinat cu un sasiu de gamba plantata intr-un pantof cu toc de cristal. In clipa aia stii ca sapunul, crema de fata, dero-ul si samponul au facut din sportivele alea din reclama campioanele tale de apartament.
Am inteles de ce Rovena era imbracata intr-o roche exotica de matase cu un luciu de Singh a Pura. Cu miini si zimbet expert Ami etala cutia, sticla si borcanul pe sub nasul lui Milos care dadea satisafacut din cap. Da, pe linga faptul ca am priceput de ce Stefan Cosma citea de pe eticheta firma, titlul, compozitia si ingredientele produselor, am dat din cap si atunci cind au aparut prezervativele Hello! cu o Hello Kitty oxigenata si dotata cu implanturi gelatinoase. Totul era cit se poate de credibil chiar daca in final nimeni nu a achizitionat nimic pentru ca probabil aveau toate acele produse in frigider, pe noptiera de linga pat si sub oglinda mare din baie.

Atunci am inteles si de ce am stat tot timpul pe un covoras Tweenies luat de la Matache, punind imnul Sailormoon “Tu ai puterea Oooo Sailormoon” in varianta de remix german techno atunci cind Stefan Cosma se apleca a 25-a oara sub masa ca sa mai scoata o tuica in sticla de bere pe care scria Jamaica si s-o prezinte masei de clubbing-gallery-people.
Totul facea parte dintr-o campanie mascata care incerca sa aduca in prim plan bootleg-urile informate de gusturile locale avide dupa bauturile spirtuoase Vampir care se vind from dusk till dawn la tutungeria din statie.

Dupa ce instalatiile noastre din toaletele de la clubul Underground au disparut, dupa ce parada Pokemon organizata de Stefan Cosma a fost probabil uitata, iata ca o sa ramina ceva de pe urma parfumului Dollar Girl. Chiar daca imi imaginez ca Vlad si Kate au inceput deja sa dea cu dezinfectant ca sa mai scoata nitel aroma aia de Made in ?, cred sincer ca 2020 o sa mai aiba parte de multe alte prezentari sponsorizate de Walter cu modele vii si cumparatori plini de discernamint.

Text de ST

home // back